miercuri, 16 octombrie 2013

Resemnare

Sunt călător din noapte spre lumină,
Împart prezentu-n mâine şi în ieri,
Aleg din sol substanţa mea divină
Crescută din polen de primăveri.

Şi mă destram o pulbere de gânduri
Să mă găsesc în cântecul uitat,
Născându-mă din cele patru vânturi
Îmi întregesc destinul amputat.

În fire port o sclavă şi-o regină
Schimb zi de zi coroana pe un şorţ
Şi îmi accept exilul fără vină
În basmul câştigat cândva la sorţi.


2 comentarii:

  1. Îmi place !

    Încerc să prind polen in palma-mi ,
    Se scutură din curcubeu de toamnă.
    Este târziu şi-l plimb pe gura-mi rană,
    Imi pare că sărutul vechi îl cheamă

    RăspundețiȘtergere
  2. încerc să cad pe palma ta din toamnă
    dar tu te-ascunzi în roz de curcubeu:
    nu vrei să uiţi că domn eşti, iar eu doamnă
    şi în acest destin nu eşti al meu...

    RăspundețiȘtergere